Ce se știe despre virusul Zika

Perioada de incubaţie este de 3-12 zile după înţepătură, simptomele se manifestă doar la 20% dintre cei infectați, sînt ușoare și fără complicații severe sau decese și dispar după 2-7 zile.

Source: Ce se știe despre virusul Zika – Dan-Marius Sabău

 

 

Frica de spatii inchise / Psihologie


video Frica de spaţii închise

Fobiile sînt acele frici iraţionale care îi fac pe oameni să se panicheze şi să-şi piardă cumpătul, controlul, să încerce să scape din situaţia aia prin orice mijloace poate. Frica de spaţiile închise și / sau strîmte poartă numele de claustrofobie, şi a fost documentată prima oară în 1879 cînd doctorul Benjamin Ball a observat că nişte gigei nu se simţeau deloc bine în apartamentele lor cu uşile închise, iar altul a făcut un atac de panică cînd urca într-un turn. Simptomele au dispărut în momentul în care gigeii au ajuns în spaţii deschise.

Frica de spatii inchise / Psihologie.

Etichetele:frica, fobie, inchis, claustrofobie, psihiatrie, cauze, tratament

Mercurul din termometru a urcat pina l a spart / Sanatatea

Una dintre expresiile rămase încă la modă implică ”mercurul din termometre” care urcă şi coboară în funcţie de anotimp şi de capriciile vremii (lichidul își schimbă volumul – se dilată sau se contractă – în funcție de temperatură), chiar dacă între timp foarte multă lume a început să folosească şi termometre pe bază de alcool sau termometre electronice (parțial datorită interzicerii termometrelor clasice în Uniunea Europeană). Termometrul din sticlă cu mercur a fost inventat de fizicianul şi inginerul german Daniel Gabriel Fahrenheit (deşi, între timp, am ajuns să folosim scara stabilită de astronomul suedez Anders Celsius stabilită în 1742) şi bazat pe dilatarea termică a mercurului într-un tub capilar de sticlă.

Toxicitatea mercurului este cunoscută de multă vreme, deși vracii lumii antice și medievale îl foloseau la anumite tratamente și în anumite situații – însă de multe ori tratamentul a fost mai periculos decît boala, devenind la rîndul lui fatal prin afectarea sistemului nervos, respirator, pielea, rinichii și alte organe interne. Cei mai vulnerabili la efectele toxice ale mercurului sînt femeile însărcinate și fătul lor, dar şi copiii mici. Metalul poate pătrunde în organism pe mai multe căi: Mercurul din termometru a urcat pina l a spart / Sanatatea / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

Etichetele:termometru, metal, mercurs, intoxicatie, simptome, tratament, argintiu, 

Pioneri pe drumul obtinerii tratamentului pentru Alzheimer / Sanatatea

Foarte probabil că aţi auzit deja despre acea afecţiune degenerativă progresivă a creierului cunoscută ca boala Alzheimer şi care apare mai ales la bătrîni (dar nu numai). Afecţiunea este considerată forma cea mai comună de declin mintal la vîrstnici şi a devenit tot mai frecventă o dată cu creşterea longevităţii. S-ar putea chiar să cunoaşteţi pe cineva care suferă de această boală şi îi cunoaşteţi efectele: ea produce o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcţiilor de cunoaştere ale creierului, la pierderea capacităţilor intelectuale ale bolnavului, este asociată cu tulburări de comportament, adică starea cunoscută sub numele de demenţă. Boala şi modificările organice din creierul persoanelor bolnave au fost descrise pentru prima dată de Alois Alzheimer, psihiatru şi neuropatolog german.

În căutarea tratamentului pentru Alzheimer unii pioneri precum doctorul Rick Livesey, de la Universitatea din Cambridge, au luat celule stem de la o persoană predispusă genetic la boală… Pioneri pe drumul obtinerii tratamentului pentru Alzheimer / Sanatatea / Felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Etichetele:pioneri, tratament, boala Alzheimer, creier, proteina, neuroni, celule stem, batrini, virstnici, laborator,

Vaginita bacteriană: simptome, diagnostic, tratament

Vaginita este o inflamaţie a pereţilor vaginali ce poate apare la femeile de orice vîrstă, de cele mai multe ori este cauzată de o infecţie cu bacterii sau ciuperci, dar şi de folosirea antibioticelor, poate fi o reacţie la prezenţa unui corp străin în vagin, alergie sau atrofiere postmenopauzică a vaginului (aceasta fiind cauzată de micşorarea secreţiei hormonale). Stresul influenţează starea fizică, fiind unul dintre factorii care poate duce (în combinaţie cu alţii) la apariţia vaginitei.

 

În mod normal în vagin există o floră microbiană destul de activă care creează un mediu protector (unul acid) împotriva germenilor nocivi: aproximativ 95% din flora vaginaşă este formată din bacterii numite lactobacili care ajută la menţinerea pH-ului vaginal la un nivel scăzut. Atunci cînd în cadrul florei bacteriene normale apar probleme (de orice fel, dar care cauzează dezechilibre) se instalează vaginita şi alte bacterii ajung să se înmulţească necontrolat.

SIMPTOMELE VAGINITE BACTERIENE

Deşi multe dintre femeile infectate (aproximativ jumătate) nu prezintă simptome care să atragă atenţia, cel mai important simptom al vaginitei bacteriene este eliminarea unei secreţii în cantitate excesivă, uneori cu sînge, de culoare alb-cenuşie sau galbenă, urît mirositoare.

Mai multe informaţii aici: Vaginita bacteriană: simptome, diagnostic, tratament.

PostCategoryIcon Posted in Diverse | PostTagIcon Tags: bacteriiboli cu transmitere sexualădiagnosticflora microbiana,lactobacilisimptometratamentvaginvaginitaVaginita bacteriana

SIDA, infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV): simptome, diagnostic, tratament

Virusul Imunodeficienţei Umane (Human Immunodeficiency Virus – HIV) este un virus care atacă sistemul imunitar şi îngreunează lupta organismului cu infecţiile şi cu bolile care, în multe alte cazuri, s-ar vindeca. HIV este virusul care produce Sindromul Imunodeficienţei Dobîndite (SIDA), ultimul şi cel mai sever stadiu al infecţiei. Mulţi dintre cei infectaţi trăiesc zeci de ani cu virusul în sînge înainte de a ajunge la acest ultim stadiu.

Se cunosc două tipuri ale virusului: HIV-1, cauza majorităţii cazurilor de SIDA, şi HIV-2, care produce o boală asemănătoare cu SIDA. Ambele tipuri se transmit atunci cînd sîngele, sperma sau secreţia vaginală ale unei persoane infectate intră în organismul altei persoane, de obicei prin contact sexual (ceea ce o face boală prin transmitere sexuală) sau prin folosirea aceluiasi ac la injectarea drogurilor. Acum mai rar din cauza analizelor realizate după recoltarea sîngelui donatorului, HIV se poate transmite prin transfuzii.

Ca toate virusurile, HIV nu are un metabolism propriu şi necesită celule gazdă pentru a se putea multiplica. Printre celulele gazdă se numără celulele sistemului imunitar (limfocitele – globulele albe) şi celulele sistemului nervos. Aceste celule au un punct de ancorare care dă virusului posibilitatea de a le penetra. Odată cu pătrunderea virusului HIV în organism acesta infectează un grup de celule albe din sînge numite limfocite CD4+, o parte importantă a sistemului imunitar care face parte din mecanismul prin care organismul luptă cu infecţiile. Prin distrugerea acestor celule este favorizată apariţia unor boli care se dezvoltă mai uşor într-un organism slăbit.

Mai multe informaţii aici: SIDA, infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV): simptome, diagnostic, tratament.

 Posted in Diverse | PostTagIcon Tags: boli cu transmitere sexualădiagnosticHIVinfectiesecretia vaginalaSIDAsimptomesindrom retroviral acutsingespermatratamentvirusul imunodeficienţei umanevirusuri

Păduchi genitali (pubieni): simptome, diagnostic, tratament

Paduchii genitali (sau pubieni, ori crabi cum mai sînt cunoscuti) sînt insecte fara aripi, de dimensiuni mici care traiesc pe piele. Sînt o specie parazita care se hraneste cu sîngele uman, dar pot supravietui fara a fi atasati de o gazda pîna la 24 de ore. Ouale lor pot fi observate pe firul de par ca niste puncte albe mici (puii ies din oua în 7-8 zile de la depunere), în timp ce adultii au culoare maro si se prind de firul de par cu niste gheare (care le-au dat denumirea de crabi).

 

Oricine poate avea paduchi pubieni de vreme ce acestia infecteaza diverse zone cu par ale corpului, inclusiv zonele genitale care, în mod normal, ofera conditii ceva mai umede decît restul corpului. Tocmai de aceea de obicei se transmit de la o persoana la alta prin contact sexual, desi pot fi luati si prin atingere apropiate cu diverse persoane sau prin folosirea lenjeriei de pat, a hainelor sau a prosopului la comun, fara a fi spalate.

SIMPTOMELE PREZENTEI PADUCHILOR PUBIENI

În mod normal simptomele apar la o perioada de timp care variaza de la 5 zile pîna la cîteva saptamîni dupa contaminare.

Mai multe informatii se gasesc aici: Păduchi genitali (pubieni): simptome, diagnostic, tratament.

PostCategoryIcon Posted in Funny | PostTagIcon Tags: diagnosticgenitaligienapaduchi genitalipaduchi pubieniparpar pubianprevenitesimptometratament